i can't get used to it

[Isolde du Maurier]

• Il asculta tacuta, stiind ca avea dreptate. Intotdeauna ii placuse compania acestor picturi, care o ascultau fara sa o judece. Se uita la tabloul lui Dean, care il privea furios pe Carsten, iar ea nu intelegea deloc de ce. Ar fi dorit sa fie si ea intruchipata pe o bucata de panza, pentru ca amintirea ei sa fie pastrata vesnic, si cine ar fi vazut-o sa o admire si sa isi doreasca sa fie ca ea. Un fior rece o trecu pe sira spinarii, gandindu-se ca acele personaje traisera candva.
  "Ce faci aici?" intreba ea, accentuand cuvantul aici, nici ea nestiind daca se referea la incapere sau castel. Fata ei era cuprinsa de o privire dezorientata, uimita si totodata vag surprinsa. Rar intalneai in castel persoane care nu mai aveau ce cauta acolo. Isi duse o mana in buzunarul robei, mangaind bagheta din lemn de arbore de cacao, care emana un miros vag dulce. Isi retrase mana, asezand-o pe perete, sprijinandu-se de el, simtind cum respiratia i se accelereaza, si o durere ametitoare de cap o ia. Camera incepu sa se invarta in jurul ei, facand-o sa nu mai poata gandi limpede.
  "Ce ai facut?", il intreba din nou, aruncandu-i o privire fulgeratoare. Nu mai avea puterea sa se apere, sau macar sa produca un mic cutremur prin care sa se salveze. Oricine ii facuse asta, fusese destul de destept.