Never look back.

[Rachelle Hathaway]

• Rae intelesese acum toata povestea , putea si ea sa intervina cand putea, incepu sa rada cand viperina il ameninta cu aratatorul pe devorator , zambind ca totul era ca inainte , dar era nedumerita de ce avea sa urmeze dupa ' tu l-ai ' dar cand afla ca se sarutase cu Carste, prietena sa, zambetul ii pieri de pe buze iar pe Blake il facu sa izbucneasca in ras. Clar avea multe sa o intrebe, de ce trebuia sa lipseasca asa de mult din viata sa, se intreba in gand. " Multumesc. " murmura in soapta catre Blake zambind, baiatu se incrunta nestiind despre ce vorbeste prietena sa " Pentru ca ai reusit sa ii impaci." continua vrajitoarea, devoratorul zambi multumit imbratisand-o strans, sarutand-o pe frunte. Esti. Un. Mare. Idiot! striga Odette catre Fred, facand-o pe astropufa sa tresara in bratele lui Blake. " Am stat saptamani in Azkaban apoi am fost salvata si ghici cum!? Am fost aruncata in mare de la cel putin o mie de metri! Am avut o groaza de probleme si tu... " tipa suparata prietena sa auzindu-se ecoul vocii sale in padure, Rae se uita cu groaza la ea dorind sa intervina intre ei, dar cand sa deschida gura, Fred i-o luase inainte sarutand-o pe Odette care se inrosi putin. Parca imaginea era desprinsa dintr-o poveste cu zane, cei doi sarutandu-se, fulgii de zapada canzand usor peste ei, picaturile reci ce se topisera pe obrazul rosu al lui Odette parca arzand. Rachel zambi incantata, fericita pentru cei doi , se srpijini de copac, asteptand mult si bine, dar nu isi putea desprinde privirea de 'imaginea de vis' . Parca nimic din toate aceste probleme nu se intamplasera, totul revenise la normal. Deodata isi muta privirea pe bolta cereasca, era innorat, inca mai ningea ca in povesti, se facuse deja noapte? Cand trecuse timpul asa de repede? Isi scoase bagheta facand sa apara o patura pe care si-o puse peste umeri. " Am putea ramane peste noapte aici." spuse Tamara entuziasmata de ideea sa. Nu ar fi vrut sa plece acasa tocmai acum.