Soldier to my emptiness

[Victor A. Olivier]

• O mai tinu catva timp la pieptul sau, apoi ii dadu drumul si ii lua mana intr-a sa. O privi in ochii verzi, de culoarea smaraldelor slefuite, si incerca sa-i transmita ca totul va fi bine. Ii vazu lacrimile naive, si vru sa o linisteasca, insa nu stia cum. O trase dupa el la masa, trantind-o delicat pe scaun si asezandu-se si el in locul initial, in fata ei.
  "Nu ai de ce sa plangi, nu o sa te raneasca nimeni. De ce voi, femeile, sunteti atat de prostute si emotive?" o intreba, cu o usoara urma de sarcasm in voce.
  Incepu sa se joace absent cu servetelul de pe masa, privirea lui fixa fiind indreptata spre Lexie.