Lacul de sticla

[Agnes Marie Lovel]

Roscatei i se rumenisera obrajii . Se parea ca soimita din fata ei era la fel de timida ca si ea . Sigur ca avem ocazia , spuse roscata zambindu-i celeilalte . Stii , sunt noua pe aici si nu prea am apucat sa-mi fac prieteni , nu inca , dar iarta-mi nesimtirea , numele meu este Agnes . Incantata .
Isi trecuse din nou mana prin parul rosu si acum ochii verzi i se atintira afara pe fereastra . Lacul parea a fi o intindere nemarginita de sticla , iar cea mai mica atingere asupra lui ar fi putut declansa cum se spune , spargerea lui in mii de bucatele . Pai , ai prefera sa ne cunoastem mai bine stand in camera de zi si citind ori facandu-ne temele sau sa iesim pe domeniu ? ii zise Agnes fetei .