i can't get used to it

[Isolde du Maurier]

• Ii arunca o privire furioasa. Nu trebuia sa pomeneasca de cutremure, din moment ce nici macar ea nu stia cand le putea crea si dezlantui. Se uita din nou la clona lui Carsten, care o prinse de camasa, si simti cum o ia o durere ingrozitoare de cap. Fara sa-si dea seama, iesi din Camera Portretelor, pe holul rece si intunecat, unde se simtea mai bine. Se rezema de perete, asteptand sa poate gandi limpede, si sa gaseasca o solutie cat mai repede. Ameteala si durerea disparura dupa minute bune, insa nu putea sa se miste din loc. Isi dadu o suvita de par dupa ureche, apoi o lua ingrozita in maini, observand cum aceasta se coloreaza intr-un rosu deschis, ceva intre portocaliu si culoarea flacarii.
  "Oh, Doamne!" exclama ea uimita, fiind coplesita de sentimentul de nefericire. Aceasta culoare ii amintea de parul mamei ei, iar acum, era al ei.
  Se inapoie in incapere, uitandu-se intrigata la cei doi.