Lose Control

[Bell Evans]

Bell Evans & Kennya Allen
Hello, hello, remember me?
I'm everything you can't control.

• Usa se inchise incet in urma ei, scufundand incaperea intr-o lumina difuza; razele uscate se filtrau prin ferestrele inalte, ce acopereau peretii lungi, cenusii. Arunca o privire scurta asupra rafturilor insirate de-a lungul lor si surase slab; nu mai venise acolo de atat de mult timp. O izbi in plin singuratatea camerei, acompaniata de o liniste parca nepamanteana; sunetul respiratiilor ei calme era singurul care se distingea, lucru ce o facea sa devina oarecum nelinistita. Se intorsese la Hogwarts tocmai pentru asta - se saturase de singuratate si tacere.
  
  Facu un pas si aproape savura scartaitul podelei prafuite; nici macar ingrijitorii nu mai dadeau pe acolo, pentru ca o pelicula subtire, cenusie, acoperea aproape totul. Privi vitrinele impaienjenite si sutele de trofee ce sclipeau usor in razele de lumina plapanda; pana si de asta ii fusese dor daca se gandea mai bine.
  
  Ajunsese in final la concluzia ca ii lipsise totul. Nu putea pleca de la castel - nu putea sa-si paraseasca propria casa; pentru ca in ultimii ani, castelul devenise pentru ea locul in care gasise o familie si un adapost. Nu il mai vedea ca pe o simpla scoala - vedea acolo singurul lucru de care avea nevoie.
  
  Lucrurile se schimbasera totusi, dar ea ramasese aceeasi; zambi incet cand isi aminti de primele ei zile acolo, de perioada in care fusese Sefa de Casa. Trecusera atat de multi ani si totusi, nimic nu reusise sa ii modifice comportamentul, gandirea sau caracterul. Era oarecum multumita de asta, desi stia in acelasi timp ca poate ar fi trebuit sa renunte la unele conceptii si sa accepte altele. Lumea se schimba - iar ea ar fi trebuit sa tina pasul. Renuntase insa la asta cu mult timp in urma; ura sa aleaga, iar atunci cand facea o alegere consecintele o faceau intotdeauna sa regrete, chiar daca stia ca procedase corect. Poate era prea complicata.
  
  Tresari puternic cand vazu silueta unei persoane asezata comod in spatiul dintre doua vitrine si se opri, simtind cum chipul ii devine si mai palid; podeaua nu mai era prafuita in acea zona, lucru ce ii arata ca respectiva se asigurase sa nu-si umple roba de mizerie. Chiar nu se gandise la faptul ca ar fi dat peste cineva acolo; abia ajunsese in acea dimineata la castel, iar dupa ce-si lasase lucrurile in dormitorul din Turn incepuse sa se plimbe haotic.
  
  "-Kennya?" intreba ea, cu o voce ragusita; era ultima persoana pe care se astepta sa o intalneasca.