Smells Like Teen Spirit

[Bell Evans]

• O privi cu o urma de zambet, aproband usor din cap; abia astepta sa vada unde mergeau. Incepuse sa simta o bucurie lipsita de margini inca din prima clipa in care se revazuse, copil fiind; era un sentiment de nedescris.
  
  "-Cred ca trebuie sa coboram" murmura ea, cand ajunsera in capul scarilor; cele trei deja ajunsesera la mijlocul treptelor, asa ca le urmara in liniste. Totusi, sunetul propriilor pasi rabufnea in linistea adanca; cele trei micute se intoarsera panicate si o luara la fuga. "Deci asta se auzise atunci" chicoti Bell, dandu-si ochii peste cap.
  
  Ajunsesera curand la etajul III si privira putin derutate in jur; nu stia exact incotro trebuiau sa mearga, dar coltul fluturand al unei pelerine o instiinta. Incepusera sa mearga din nou catre capatul holului ce parea nesfarsit pentru ca mai apoi sa se opreasca, intalnindu-se cu insusi Filch. Bell zambi aproape diabolic.
  
  "-Ei bine, asta am asteptat inca de la inceput" spuse ea, pastrandu-si surasul plin de ironie.