It must be a way to believe

[Anastasia LeStrange]

Mergea cu pasi repezi si apasati. Ploua in continuare si pelerina nu o prea mai ajuta. Tinea bagheta in mana pentru orice eventualitate si isi repeta in gand ca mai are putin si ajunge intr-o zona sigura. Se mai intreba din cand in cand de ce era ea afara noaptea, mai ales pe o vreme ca asta, dar apoi isi reamintea de cosmarurile pe care le avea noaptea, asa ca prefera sa mearga oriunde altundeva, cu treaba sau fara.
Auzise alti pasi si se opri.Cineva alerga Se opri si asculta in continuare.Pasii se auzeau clar si nu incetinira. Probabil ca deja o vazuse. Se intoarse incet cand crezu ca e pe aproape, iar spre norocul sau, nu era vreun profesor. Cercetasa chiar. Hmm. Chiar era o zi norocoasa pentru ea.