i dare you!

[Raven A. Harris]

Ofta scurt incercand sa isi bea linistit una din potiunile improvizate.Eh, era destul de bun la astfel de lucruri, de obicei isi creea felurite potiuni pe care le testa, insa majortatea ii ieseau perfect.Acum insa, ca prostul ce era, caci ei bine, era prost, o lasase pe micuta lui colega sa incerce.Eh, macar ea se distrase, insa el fusese cel care incercase potiunea.Probabil si cianura ar fii avut un gust mai bun decat acea mizerie, insa deh, ce noroc ar fii avut el sa bea cianura in loc de chestia aceea.Si totusi, macar de ar fii fost vorba sa nu aiba nici un efect, insa a ajuns intr-o astfel de stare incat lumea ar fii puttu crede ca era un schelet umblator.Toata apa din corp ii fusese absorbita ca un burete, iar desigur, cei din aripa spitalului de la castel nu avusesera suficiente resurse ca sa il poata vndeca.Avea sa o blesteme in gand pe acea fata toata viata, caci in numele lui Merlin, nici daca ar fii fost anorexic nu s-ar ifi simtit atat de mizerabil.Desigur, mizerabil ca mizerabil, insa tot era in stare sa tune si sa fulgere, facand scandal in salon.El vroia sa se ridice, chit ca era constiient de posibilitatea de a pica in urmatorul moment, iar nemernicii aceia de vindecatori nu il lasau.Si al naibii...avea antidotul in buzunarul jachetei..de ce naiba nu il lasasera cu jacheta nu intelegea.

Trecura vreo cateva zile bune, iar el tot arata ca un schelet, dar cel putin la fata era mai normal.Vindecatorii il lasau sa faca un pas doi, dar nu prea multi, doar pana la automatul de mancare si inapoi.Injura din nou in gand, apoi imbracat intr-un tricou ce odata ii venise extraordinar si o pereche de blugi cu doua numere mai mici o lua de nebun pe holurile spitalului cautandu-si jacheta.