I'm not alone...

[Melissa A. Reningan]

Umbalm ca nebuna pe holuri , fara sa stiu pe unde merg. Uitasem sa clipesc , parca eram hipnotizata. Nu aveam un plan intiparit inminte , mergeam pe unde vedeam , nu conta in ce loc ma aflam. Speram doar sa ma intalnesc cu cineva , sa pot vorbi cu cineva. Ajung la Camera Portretelor , locul perfect si linistit. Stiam prea bine ca nu era nimeni pe acolo , dar era acceptabil. Aveam macar companie.Intru in incapere , si vad imensele portrete de pe pereti , si ma uit la imensa camera. Incep sa ma plimb pe acolo , uitandu-ma in continuar epe pereti. Dar , imi aduc aminte motivul de ce venisem aici. O scrisoare...acesta era motivul. Cu cateva zile in urma primisem o scrisoare "anonima" in care zicea sa vin in Camera Portretelor...nu inteleg motivul , si pana acum nu venise nimeni suspect.