Living in a chess game

[Lucas Sasha Neitzke]

Isi trecu mana prin parul cat de cat aranjat si il ciufuli binisor ca sa treca aerul prin el, cateva suvite fiind bine lipite de scalp din cauza ninsorii de afara. Binecuvantata fie iarna, mereu reusea sa scape de durerile de cap cand venea vorba de luat cate un paharel sau doua...sau o sticla. Totusi simtea cum i se desface capul in doua, iar daca cineva i-ar fi dat in semn de glumita o sfarla in nas ar fi cazut inert in zapada inchetand sau topindu-se in jur tot la cat de mult se infierbantase. Isi desfacu doi nasturi ai paltonului mergand leganat, dracie...nu-l luase atat de repede ameteala niciodata...si ce bause? cat naiba era ceasul? Inchise ochii iar in fata acestora nu vedea deca..nimic..intuneric..ii deschise imediat o durere inexplicabila cuprinzandu-i ochii din cauza albetii si luminii din jur. Se izbi cu cotul in treacat de o bara rece de fier langa care era fixat un scaun.
O fixa cu privirea pe domnita care ii oferea locul ca unui batran..ce naiba era el? mos? nu..nu..era in flarea tineretii si se va bucura de acest lucru stand in picioare...si cum isi imagina domnisoara ca ea sa se ridice cedand locul unui barbat?..Ridica din sprancene afectat si ii spuse cu o voce retinuta..caci daduse de naiba daca ii spunea tot ce gandea cu voce tare.."Stai locului draguta..ca ma descurc si singur..si ce faceai? citeai?" Zise el uitanduse la gentuta ei..o zarise anterior cum puse acolo o carte...ar fi trebuit si el sa se apuce de ceva mai folositor..cum ar fi citutul..sau scrisul, insa nu se apropiau de el in ultimul timp. "Vezi-ti de treaba...sau daca vrei..poti sa pleci." Ii facu semn cu mana sa plece, desigur, ar fi facut-o doar daca ar vrea, nu o putea impune sau ceva.