Luna plina

[Aubrey Anderson]

• Eleva se intoarse cu un zambet pe buze, si o recunoscu imediat. Alice colinda din nou holurile in puterea noptii, fara sa'i pese foarte mult daca ar putea fi prinsa. Ii privi buclele negre, slab luminate de razele lunii, care patrundeau prin fereastra in dreptul careia statea. Ochii negri aveau o stralucire ca de obicei, si colturile buzelor erau ridicate. Astropufa ii zambea, si ii spuse:
  "Defapt nu cred ca ar trebui!"
  Zambi la randul ei, si o imbratisa. Desi ii era profesoara acum, inca tinea mult la ea, dupa anii in care au fost prietene.
  "Ce faci aici?"