Luna plina

[Aubrey Anderson]

• Privi in intuneric, catre noua eleva care se apropia cu pasi mici, nestiind daca sa inainteze sau nu. Cand trecu in lumina unei torte, o recunoscu de indata. Prietena lui Alice, cu care isi petrecea mare parte din timp, din cate stia ea, si de care era nedespartita in timpul orelor. Se apropie de fereastra. si privi pentru cateva clipe domeniile, si cerul intunecat, de care o desparteau peretii grosi. Isi puse mainile pe pervaz si se aseza pe el. Un zambet strengar ii aparu pe buze, si isi aminti de anii in care era eleva. I se facu brusc dor, cum i se facea de fiecare data cand avea timp sa cutreierele coridoarele, alergand de la o ora la alta. Isi ridica picioarele, si se aseza cu spatele la zid, in stanga sa fiind fereastra rece, iar in dreapta interiorul imens al holului, si cele doua eleve, care se apropiau.