Secretul Ariadnei

[Bell Evans]

• Tresari puternic, intorcandu-se panicata spre Sal; in cateva clipe ajunse in spatele lui, lucru ce il facu pe acesta sa chicoteasca. Strigatul se auzi insa si in urmatoarele clipe, iar fosta cercetasa simti cum fiorii de teama i se raspandesc in intreaga fiinta. Cine putea urla in halul ala? Parea ca moare in chinuri - si asta doar la cativa metri de ei.
  
  Observa insa o umbra care se apropia de ei; iar la lumina palida a celor doua baghete nu putu sa ii recunoasca prea bine chipul. Era doar o silueta conturata intr-un intuneric dens, ce se asternuse peste ei ca un val protector.
  
  "-Credeam ca numai noi am nimerit aici" sopti tanara, cu o voce mica, ragusita.
  
  Fata - reusi in cele din urma sa isi dea seama ca era vorba despre o ea - ajunse curand in fata lor; se prabusi insa pe pamantul rece, inghetat, nefiind in stare sa mai scoata vreo vorba. Cei doi ingenucheara langa ea in urmatoarele clipe, panicati. Nu avea rani, dar parea extenuata; probabil se afla acolo de ceva timp.
  
  "-Esti bine?" sopti Bell, dandu-i parul din fata si intalnind ochii albastri, cu o privire goala.