Ronnie urma exemplu viperinei si isi usca si ea hainele. Tematoare fiind de ceea ce s-ar fi putut intampla se indeparta precauta de marginea lacului. Se apropie, cu mainile puse la spate pentru a atenua o eventuala cazatura, de un copac. Simti coaja dura si rece a copacului si incerca treptat sa se trezeasca la realitate. Nu era ca si cum nu ar fi fost acolo in tot acel timp, dar cand lucrurile aveau tendinta s-o ia razna, ea se retragea in lumea sa in care nimeni si nimic n-o putea rani.
'Ce este?' intreba ea uitandu-se socata la Odette care atinse luciul apei trecandu-si degetele albe pe deasupra lacului.
Ar fi vrut sa-i sara in ajutor, dar realiza ca nu se intamplase nimic. Probabil ca-i era prea frica, dar paranoia nu era un lucru de care sa poti scapa cu usurinta. Era o boala ce necesita prea mult timp si intelegere pentru a fi tratata. Doua lucruri pe care vrajitoare nu le putea organiza dupa bunul plac.
'Ai vazut ce era?' intreba ridicandu-si usor vocea pentru a fi auzita.
my momma { raised } me a prophet
|