It's not me, it's you

[Bell Evans]

• Il privi cu o urma de zambet, realizand ca aveau acelasi motiv pentru care plecasera de la Hogwarts.
  "-Te inteleg" spuse ea, chicotind incet.
  
  In momentul in care plecase de la castel stiuse cat de dor avea sa-i fie de tot ce o lega de acel loc; si chiar asa se intamplase. Ajunsese fata in fata cu un moment in care efectiv voia doar sa se intoarca si sa lase tot in urma. Sa o ia de la inceput, sa incerce sa se schimbe si sa priveasca viata cu alti ochi. Iar acum incepea sa culeaga roadele acelui efort. Nu fusese tocmai persoana care sa priveasca schimbarile cu cei mai buni ochi - le urase dintotdeauna.
  
  Iar acum..acum simtea ca lucrurile se schimbasera. Ca viata ei nu mai era atat de mizerabila ca acum cateva luni. Nu se inselase cand spusese ca timpul e cel mai bun aliat in acea lupta; o ajutase si nu o dezamagise - exact cum se intamplase de fiecare data. Era mandra de ea. Si spunea asta destul de rar.
  
  "-Unde vreti sa mergem?" intreba ea, cateva minute mai tarziu. Se facuse destul de frig si deja isi simtea mainile si picioarele inghetate. "Ce ziceti de o ciocolata calda sau o Bere-zero?" continua Bells, arborand un zambet.