Lost behind faking smiles

[Bell Evans]

• "-Sigur ca poti sa-mi spui asa" murmura Bell, cateva minute mai tarziu; fusese furata de sirul unor amintiri pe care i le trezeau acel alint, daca putea sa-l numeasca asa. Clatina insa usor din cap, inchizandu-si ochii. Nu acum! isi spuse ea, inhaland aerul rece din jurul sau. Trebuia sa incerce sa invete sa controleze asta; uneori ii iesea mult mai bine. Alteori insa, devenea jalnica si nu putea sa se controleze deloc.
  
  Ezita pret de cateva clipe inainte sa raspunda; nu facuse mare lucru in ultimele luni. Nu facuse mai nimic daca statea bine sa se gandeasca. Nimic concret, de fapt. Reusise ea sa se schimbe ca om si sa devina o persoana mai puternica; dar nu era prea sigura daca asta era un lucru demn de spus. Parea mai degraba unul din acele lucruri ce trebuia tinut pentru sine. Asa ca arbora un zambet palid si incerca sa isi mentina vocea linistita.
  
  "-Nimic interesant; m-am bucurat de o vacanta de Craciun prelungita in Pestera lui Godric si m-am intalnit cu niste prieteni mai vechi" raspunse tanara, cu un ton jos, calm. Zambi, strangandu-si mai bine pelerina in jurul trupului firav. Tremura din toate incheieturile si incepea sa-si urasca organismul - prea slab. Mult prea slab.
  
  "-Stiu ca nu ne-am vazut de ceva timp..dar prietenia noastra sper sa fii ramas la fel" continua ea, dupa alte cateva clipe de liniste.