Whispers in the dark

[Effy K. Dietrich]

Îşi ridică privirea safirie, plimbând-o în jur plictisită, pentru ca într-un final aceasta să cadă asupra focului din şemineu. Nu o atrăgea ceva în mod special, poate alte amintiri reprimate, dar nu voia să-l privească pe viperin atât timp cât era sufocată de acea tăcere. Dădea senzaţia că se cufundă din nou în mintea-i încâlcită şi infectă, dar nu făcea altceva decât să se gândească cum ar putea umple acel gol, evident excluzând variantele în care spunea ceva stupid, pleca, sau începea iar cu filozofiile de doi bani pe care cine ştie cum reuşea să le 'compună' în cele mai proaste momente posibile.
Surâse aproape imperceptibil atunci când auzi răspunsul lui Gabriel. Şi ea se furişase de multe ori, dovadă fiind şi prezenţa ei în acest loc la această oră, doar că în ultima vreme o făcuse mai mult pentru propria-i linişte. Îi era dor de escapadele din miez de noapte făcute cu prietenele ei doar pentru a mai pierde timpul împreună. Oftă încet şi îşi întoarse capul spre viperin, analizându-i câteva clipe expresia chipului. Un zâmbet amuzat, dar totuşi amar şi acru îi schimbă expresia chipului.
"Ştiu ce gândeşti. 'E bolnavă mintal'. Poţi să mi-o spui în faţă, nu mă deranjează." Îi spuse Liz pe un ton nonşalant, de parcă nu era mare lucru. Îşi dădea singură seama că modul în care vorbea şi se comporta dădea această impresie, nu în totalitate greşită. Întotdeauna considerase că fiecare persoană are un strop de nebunie în ea, care ieşea la iveală mai mult sau mai puţin.