Those lost memories...

[Veronique A. Dupont]

• Dispretuise mereu acel loc mult prea aglomerat a carui mese si scaune erau constant acoperite de praf si a carui clientela lasa mult de dorit. Daca ar fi fost dupa ea nici nu s-ar fi aflat acolo in acel moment, dar avea prea multe treburi ce ramasesera nerezolvate, iar localul era unul dintre cele mai retrase si discrete locuri din lumea vrajitorilor. Nu dorea cu niciun chip sa atraga atentia si spera ca totul sa se termine intr-un mod cat mai tainic si fara repercursiuni nefavorabile.
  Grabeste-te, isi spuse in gand amintindu-si de compania sa ce nu parea a mai avea de gand sa-si faca aparitia. Ura cand era lasata sa astepte, dar in acea circumstanta nu putea face nazuri. Totul parea ca un vis pentru tanara vrajitoare ce reusea cu greu sa faca diferenta dintre realitate si imaginatie. Secundele deveneau minute, minutele ore, orele zile si tot asa pana cand simtea ca trebuia sa evadeze din propria sa lume si s-o traiasca pe cea reala.
  Astepta in liniste cu spatele lipit de perete, dar se parea ca totul era fara rost. Nu suporta gandul ca avea sa-si piarda chiar si cateva scunde asteptand, dar trebuia sa se comporte in comformitate cu situatia. Ceea ce-si dorea era mult mai important decat ceea ce era dispusa sa faca, regulile jocului schimbandu-se mereu.