Those lost memories...

[Veronique A. Dupont]

• Se facu liniste, dar acea atmosfera relaxanta fusese subit intrerupta de tipetele unor vrajitori. Unul dintre ei era destul de scund, parul blond si drept venindu-i pana in talie, iar al doilea parea cu cel putin un cap mai mare decat adversarul sau. Vrajitorul blond pornise lupta si, folosindu-se de o simpla vraja, declansase un adevarat haos. Amandoi aruncau cu vraji mai mult sau mai putini puternice unde vedeau cu ochii, iar efectele acestora erau catastrofale. Obiecte se spargeau, altele luau foc, iar oamenii priveau intrigati de pe margine, niciunul nefiind dornic sa inceteze lupta.
  Fata se ascunse mai bine in coltul sau si prefera sa priveasca duelul de la distanta. Nu vroia sa se implice pentru ca nu era treaba ei si, in plus, stia cat de usor isi pierdea calmul si nu dorea sa ajung in punctul in care ar fi trebuit sa omoare pe cineva doar pentru a-si pastra sanatatea mintala.
  
  Intregul joc - pentru ca asta i se parea tinerei viperine ca acel duel - se termina brusc cand un barbat imbracat intr-o roba neagra interveni. Ii vazu mai inainte insigna stralucitotare ce confirma apartenenta lui la minister, dar statu pe loc pentru a nu atrage suspiciuni, iar apoi ii deslusi chipul pe sub umbrele robei. Se lasa pe vine, isi apleca capul catre podea si isi ascunse chipul sub cascada masiva de par. Nu dorea sa fie vazuta si sper ca se ascunsese in asa fel incat cel pe care il astepta sa o repreze in multimea de vrajitori dezorientati ce-si faceau drum inapoi catre mesele lor lasand un spatiu liber in fata fetei.