Secretul Ariadnei

[Bell Evans]

• Aproape ii smulse bagheta din mana, privindu-l cu raceala; era adepta blestemelor de neiertat, dar numai atunci cand acestea erau necesare. O ultima solutie - asa le numea ea. Sal o privi usor confuz, asa ca ii inapoie bagheta in urmatoarele clipe.
  
  "-Nu e nevoie de asta" mormai tanara, continuand sa se uite la el. O scutura usor de umar, iar fata deschise iar ochii. De data aceasta insa se ridica si ii privi panicata. "E in regula, nu-ti facem niciun rau" continua Bells, cand vazu teama din ochii ei. Se gandi ca ar fi fost cam patetic sa o intrebe cum o cheama; parea prea personal. Se limita la a o intreba de ce se afla acolo. Iar cand vorbi, glasul fetei era scazut si lipsit de putere.
  
  "-Am ajuns aici din vina fratelui meu; se juca cu o bagheta si eu am facut prostia si i-am luat-o din mana; o simpla vraja" admise ea, fluturand usor mana. "Nimic prea complicat sau important" continua aceasta. Ii analiza pret de cateva secunde, zambind. "Si apropo, numele meu este Kayla".
  
  Bells si Salathiel avura un schimb de priviri complice; ceva nu se lega. Daca Ariadna fusese cea care ii adusese pe ei aici, atunci pe acea straina ce bagheta o trimisese in labirint? Si de ce tocmai acolo?
  
  "-Eu sunt Bell..Bell Evans" murmura fosta cercetasa, nevrand sa para nepoliticoasa.