october and...june

[Veronique A. Dupont]

• Tresari cand auzi vocea barbatului, dar apoi trase aer in piept cand il vazu dezvaluindu-si chipul din umbra. Nu putea spune ca era cu mult mai incantata de prezenta lui decat de cea a unui strain, dar macar stia la ce sa se astepte din partea lui. Ar fi mintit daca ar fi spus ca nu-i era teama de el si ca prima lor intalnire nu avea s-o bantuie pentru tot restul vietii sale. O facuse sa treaca prin cea mai grea incercare si sa ia o decizie cu care nu reusise sa se impace nici pana in acel moment. Era o linie subtire intre bine si rau, iar tanara varajitoare oscila adesea intre cele doua parti, nefiind decisa pe care s-o aleaga. Cu toate acestea stia ca nu ar fi putut sa lupte niciodata impotriva devoratorilor, iar o viata traita fara o cauza bine definita nu putea fi conceputa de fosta viperina.
  
  'Familia mea este moarta' spuse pe un ton cald si dulce de parca ar fi recitat o poezie de dragoste si continua sa se plimbe prin camera trecand nepasatoare pe langa barbat. Pasii sai erau la fel de calculati si eleganti ca a unei balerine in mijlocul unui dans, iar sala devenea treptat scena sa. 'Caut amintirile lor' continua visatoare nefiind sigura daca vorbea cu el sau cu o prezenta invizibila.
  Ii spusese adevarul pentru ca nu stia ce ar fi putut sa minta. In plus, toata scoala stia de tragica sa pierdere si se simtea de parca n-ar mai fi avut niciun motiv sa-si ascunda partea aceea dureroasa din trecutul sau.