Se gandi la inceput sa-l ignore pe vrajitor, dar stia ca n-ar fi durat mult si si-ar fi dat seama cine era ea cu adevarat. Ofta scurt si se ridica in picioare lipindu-si la loc spatele de perete. Ii zambi scurt si apoi se intoarse la figura sa obisnuita ce nu lasa sa se vada nicio emotie. 'Domnisoara' ii raspunse sarcastica, iar apoi continua: 'Si da, ma simt foarte bine'. Sper din tot sufletul ca discutia lor sa se termine in acel punct. Ar fi putut jura ca nici el nu era incantat s-o revada si i se parea inutil sa inceapa o conversatia in care nu s-ar fi implicat deloc afectiv si pe care niciunul dintre ei n-ar fi agreat-o.
Isi lasa capul pe o parte si tinti cu privirea un punct invizibil ochiului, dar care era viu in imaginatia sa. Nu stia ce ar fi trebuit sa faca sau cum sa se comporte, dar incerca sa-si pastreze calmul si sa joace un rol, dupa cum obisnuia sa faca mai mereu. Trebuia sa se prefaca ca totul era bine si ca nu avea nimic de ascuns. Ii era oarecum teama pentru ca Salathiel stia cine era ea cu adevarat si stia de ce era capabila, iar insigna lui argintie o nelinistea profund.
my momma { raised } me a prophet
|
