Those lost memories...

[Salathiel Donnerkrieg]

De cate ori incerca sa o priveasca direct pe Ronnie, amintirile apareau din senin. Nu credea in nostalgie si nici in pareri de rau, lucruri ca acestea puteau fi usor reprimate. Dar credea in greseli si in consecintele lor, si nu era un om care sa accepte o greseala pana nu ducea la evenimente grave.
Se aseza incet in fata vrajitoarei, rezemandu-se bine de spatar si impreunandu-si palmele cu degetele rasfirate undeva la nivelul pieptului, pe masa din fata lui. Era aproape linistit acum, desi nu stia unde va duce intalnirea aceasta inopinata. Fusese naiv oricum, nu avea cum sa nu o intalneasca pana la urma pe undeva si stia ca nu poate s-o ignore, nu inca. Timpul era o notiune ce nu fusese niciodata de partea lui.

"Adica nu sunteti pregatiti,nu? Dragostea e un lucru tare curios. Inchipuie-ti ca i-au dedicat o camera la Departamentul Misterelor care sta mereu incuiata."

Chicoti mai mult pentru el, realizand ca de fapt nici el nu stia ce fac Nevorbitorii in aceea camera.

"Scuze. Deci, ce treaba in neconcordanta cu regulile Ministerului te aduce aici?" o privi el vorbind incet si rar, apoi adauga pe acelasi ton coborat
"Trebuie sa stiu, ma obliga serviciul"

Era o mare minciuna, dar Ronnie nu avea de unde sa stie asta si voia sa se foloseasca de acest lucru pentru a ala ce mai face fata fara a-i arata ca ii pasa.