Smells Like Teen Spirit

[Bell Evans]

• Valul de intuneric ce se rasfrangea asupra Hogwarts'ului avea drept companie o tacere vasta, aproape nepamanteana. Nu se auzea niciun sunet, iar respiratiile celor trei abia se distingeau in oceanul de liniste. Simtea cum fiorii ii cuprind intreaga fiinta, asa ca grabi pasul; daca inainte adora tacerea si ar fi facut orice sa fie lasata de toti in pace, acum lucrul asta se schimbase. Voia sa vorbeasca cineva, voia sa le auda pe cele trei cum strapung linistea cu glasurile lor.
  
  "-Uite acolo" sopti ea, brusc; trei siluete iesira din Padure, privindu-se panicate una pe alta. Nu isi amintea sa fi facut cale intoarsa vreodata. In urmatoarele minute, cercetasele se intoarsera in codrul intunecat, iar cele trei continuara sa mearga. Ajunsera curand la marginea Padurii si fura intampinate cu gravitate de coloanele verticale de muschi grosi.
  
  "-Parca a trecut o vesnicie de cand am fost ultima data aici" murmura Bell, ca pentru ea.