follow the rivers

[Guillaume J. Devereux]

• Un zambet strengareste i se aseza pe fata, dezvelindu-si dintii albi. Isi drese vocea, vrand sa-i dea peste nas, insa se opri. Nu avea de gand sa ajunga prea departe, caci nu vroia sa fie exmatriculat tocmai acum, cand era in ultimul an. Incerca sa se gandeasca la ceva cu care sa nu-l enerveze prea tare.
  "Ce-am putea avea noi doi in comun, domnule? Sa nu credeti ca sunt lipsit de respect. Familia mea m-a crescut mai mult decat bine, si in conditii foarte bune."
  Stramba din nas, dandu-si seama ca mintise de fapt. Nu era chiar o minciuna, insa respectul, oricat de mult i se bagase pe gat respectul, acesta nu se lipise de el.
  "Eh, obraznicia se potriveste mai bine cu fata mea adorabila", ii spuse, continuand sa zambeasca, insa vocea sa fiind mai mult ironica decat serioasa.