Erase and Rewind

[Bell Evans]

• Sclipirile aurii ale armurilor insirate in vitrinele lustruite aruncau palpairi slabe in lumina dupa-amiezii; era liniste, iar pasii ei erau singurii care umpleau oceanul tacerii. Se plimba printre randurile paralele, cu privirile plecate. Nu era prea sigura de ce venise acolo - probabil cauta un loc in care sa fie singura. Sa scape de lumea din jurul sau - sau cel putin, sa nu mai fie nevoita sa raspunda la tone de intrebari. Mereu urase asta.
  
  Bineinteles, existau si exceptii; atunci cand trebuia sa isi explice deciziile si nu o deranja atat de mult ca in cazul oricarei cunostinte ce se apuca sa ii ceara socoteala pentru orice. Atunci prefera sa pastreze tacerea sau pur si simplu sa ceara sa fie lasata in pace. Ajunsese la concluzia ca faptul ca era mai inchisa in ea nu era neaparat un defect. Cu prietenii ajunsese sa fie altfel, deci lucrurile stateau bine la capitolul asta; reusise sa schimbe unele lucruri in ultima perioada si se simtea mandra de ea. Nu fusese niciodata omul care sa accepte schimbarile prea usor; se gandea de zeci de ori inainte de a lua o decizie si chiar si atunci ii era frica. Asta probabil nu avea sa se schimbe niciodata.
  
  Auzi insa usa salii deschizandu-se cu un mic scartait si inchizandu-se la loc dupa cateva clipe; isi ridica privirile, ezitand. Spera sa nu dea peste nimeni, dar nu era totusi persoana care sa respinga pe cineva doar pentru ca nu se simtea ea bine. Auzi pasii apropiindu-se de locul in care era ea si astepta. Privirile ii infatisara curand silueta unei tinere necunoscute. O mai vazuse prin Turnul sau, deci absolvise deja cursurile la castel.