divine idylle

[Kurt F. Malfoy]

• Ramase putin surprins de ceea ce ii spusese tatal lui. Ce nebun de vrajtor ar fi urmarit si atacat un batran Wildrig? Nimeni.Dar uite ca existau si exceptii. Tatal lui se desprinse din locul sau,ajutandu-l sa se ridice apoi Carsten ii indica tatalui sau etajul superior. Barbatul se departa de el,ducandu-se inspre scari unde o zari pe Natalie.
  ''Oh,aici erai. Da-mi voie. Benjamin Wildrig. Incantat sa te cunosc,Natalie.''
  Vocea lui era destul de melodioasa si calma,totusi,scazuta. Nu avea mai mult de cincizeci de ani dar timpul nu fusese prea bland cu el,lasand urme greu de inlaturat pe chipul sau. Purta o pelerina identica cu a Devoratorului,insa fata de acesta parea sa aibe intentii bune. Isi intinse mana catre Nat,ajutand-o sa coboare,apoi o conduse catre Carsten.
  '' Ne spui si noua de ce esti aici?'' - intreba Carsten
  ''Au vrut sa va atace de cand ati primit mesajul. Ei cred ca Natalie e implicata.'' - raspunse barbatul,fara a-si privi fiul.