Cheese is the Devil's Plaything

[Bell Evans]

• "-Bineinteles" chicoti tanara, incepand sa mearga in urma lui. Odette era chiar in spatele sau cand House se intoarse brusc si aproape intra in ea. "Scuze" balbai Bells, facand un pas inapoi. Nu incepusera prea bine.
  
  "-Uite ce e, nu-mi pasa de scuzele tale. Nu-mi pasa ca Dr. Cuddy v-a pus in echipa mea; primesc un bonus daca m-as preface ca e asa? Nu, deci nu are rost sa ma comport ca un tatic fericit ca are doua fete mici si prostute pe care se vede nevoit sa le educe" spuse el, cu o voce joasa.
  
  Cuddy aparu de dupa colt, cu o fisa medicala in mana; il vazu insa pe House si facu stanga'n'prejur, mergand mai repede pe acelasi drum pe care venise la inceput. Barbatul insa o striga, afisand un zambet malitios.
  
  "-Lisa" spuse el, sec. Era semn rau probabil - House nu folosea niciodata numele mici. "Sa inteleg ca mi-ai adus niste londoneze? Crezi ca am nevoie sa-mi imbunatatesc accentul de britanic?" intreba acesta, fluturand usor mana stanga prin aer. "Ei bine, iti dau eu raspunsul - nu am nevoie de invatacei care sa ma incurce. Trimite-i sus la Pediatrie sau la Wilson - sigur va fi incantat sa le cunoasca. Mie imi ajunge sensibilitatea lui Cameron, prostia lui Foreman si genialitatea lui Chase" sfarsi Greg, cu aceeasi expresie zambitoare.