divine idylle

[Kurt F. Malfoy]

• O imbratisa de asemeni,strangand-o cat mai aproape de corpul sau. Se simtea bine,se simtea iubit. Un sentiment pe care nu-l mai avusese pana acum,chit ca in trecut avusese o sotie. Dar mariajul sau a fost mai degraba din motive familiale,pentru a mentine linia sangelui. Acum insa,era vorba de lucruri care se aflau la un nivel superior. Nu numai ca viziunile despre viitorul lor comun erau din ce in ce mai frecvente,dar si intensitatea cu care traia acele viziuni putea fi catalogata ca fiind absolut imensa. Linistea lor fu insa brusc spulberata de un zgomot care venea de pe acoperis apoi vocea tatalui sau se auzi de-a lungul hornului,anuntandu-i ca in curand aveau sa fie vizitati. ''E mai bine daca ai pleca. Vei fi torturata sau chiar mai rau. Eu nu voi pati nimic,dar tu... O lua de brat,nu inainte de a-i aduce o pelerina invizibila pe care o sfatui sa o poarte pana ce avea sa ajunga acasa. Ii acoperi jumatate din trup,apoi o prinse de umeri si o saruta incet,ca si cum ar fi dorit ca sarutul sa dureze o eternitate.