Cheese is the Devil's Plaything

[Bell Evans]

• House ridica o spranceana, strangand mai tare manerul bastonului din lemn. Un zambet plin de satisfactie aparu pe chipul lui Cuddy, iar Bell stia ca aproape castigasera batalia. Totusi, mai aveau putin pana la victorie.
  
  "-Sindromul Cotard, domnisoara.." murmura barbatul, intorcandu-se spre ea.
  
  Inghiti in sec, dar incepu sa turuie in urmatoarea clipa; stia ca trebuie sa para cat mai sigura pe ea.
  
  "-Cei care sufera de aceasta boala, cred ca sunt morti sau ca o parte a corpului lor lipseste (de regula, organele interne). Poate fi cauzat de traumatisme cerebrale, boli neurologice sau afectiuni mentale. Se crede ca ar avea legatura cu sindromul Capgras, deoarece bolnavul nu isi recunoaste propria fata, concluzionand ca e mort" spuse Bells, pe nerasuflate. "Bell Evans" continua ea, observand expresia lui.
  
  Acesta bufni insa in ras, dandu-si ochii peste cap si intorcandu-se spre Cuddy din nou.
  "-Sincer, ce am facut ca sa merit o asemenea pedeapsa? Faptul ca ti-am furat gunoiul sau ca l-am pus pe Wilson sa te testeze pentru toate tipurile de cancer? Sau sa fie oare faptul ca mi-am dat seama ca vrei sa devii mamica - atat de nobil!" remarca House, pe un ton acid. Reveni in fata celor doua, indiferent.
  
  Parea ca avea sa le zica sa plece din nou; dar cand vorbi in urmatoarele clipe, ochii ii stralucira intr-un mod ciudat iar vocea avea inflexiuni dubioase. Bell incepea sa se panicheze. Poate totusi pierdeau batalia.
  
  "-Londonezele lui tati, deci" spuse el, incet.