Secretul va dainui

[Mina Fabienne Potter]

Mina il asculta pe Darkason, si in momentul in care acesta termina ii spuse:
- Cred ca ar fi mai bine sa ne despartim. Tu sa mergi dupa Praful Intunecat si eu sa ma stecor in biroul directorului pentru gheare. Ce crezi? ii zambi ea. Darkason afirma din cap si se despartira. Mina alerga spre marele vultur de piatra care era in fundul unui hol si se gandi la parola. Oare ce parola putea sa fie? Sa fie cea veche si de demult? Nu avu ce sa piarda, asa ca incerca.
- Serbet de lamaie!
In acel moment nu se intampla nimic, dar dupa cateva minute vulturul se roti, si dezvelii scarile care duceau spre biroul directorului. Soimita nu ma statu pe ganduri si urca repede scarile. Folosise vraja '' Alohomora!" pentru a descuia usa, si intra. Usa scartii incet. Soimita isi vara capul inauntru, doar pentru a ase asigura ca nu este nimeni ascuns. Intra incet si se apuca sa cotrobaie prin toate sertarele. Nu gasi nimic. Mai cotrobai cand auzi usa unui dulap zvacnind. Se apropie de el si il deschise instantaneu, dulapul deschizandu-se apropae singur la atingerea fetei. Acolo, infasurate in ceva care semana cu o pungulita, erau ghearele. Mina le lua fara sa mai stea pe ganduri, dupa care pleca in guga din biroul directorului, avand totusi grija sa aseze la loc toate lucrurile. Inainte sa iasa mai arunca o privire inauntru si se felicita pe ea insasi pentru efortul pe care il depuse. Totul arata mult mai curat si frumos aranjat decat inainte. Cobori scarile in graba si cand ajunse langa un geam, observa ca pe roba ea avea niste firicele de par. Le lua si mare ii fu mirarea, cand observa ca erau chiar fire de par de Thestrali. Striga de fericire si se duse sa se intalneasca cu Darkason in Sala Mare.