Cheese is the Devil's Plaything

[Odette B. Malfoy]

Mai avea putin si exploda de fericire. 'Sunteti niste genii in Medicina din cate vad eu...' isi repeta Odette in minte nevenindu-i sa creada. Ramasese putin dezorientata dar se ridica imediat de pe scaun si porni dupa House, cu Bell pe urmele ei. House intra in salon si se sprijini de o noptiera in timp ce Bell si Odette se asezasera pe cate un scaun.
-Deci tu esti vindecatorul prin credinta... sau preferi 'sursa divina de sanatate'? Presupun ca Dumnezeu ti-a spus deja ca vin, spuse House pe un ton nonsalant.
Odette pufni in ras dar se redresa repede transformandu-si rasul in tuse.
-Vindecator prin credinta e destul doctor House, spuse baiatul.
House zambi batjocoritor. Baiatul nu il lua in seama si se prezenta - numele lui era Boyd.
-Si, Boyd cam de cat timp iti vorbeste Dumnezeu? intreba Odette curioasa.
-De cand am zece ani, spuse Boyd zambind. Stii, tu cu prietena ta, pareti foarte speciale - ca si cum ati avea un fel de puteri, adauga facand-o pe Odette sa se uite usor speriata la Bell.
Intra in panica in clipa in care incepu iar sa vorbeasca.
-Sa-i dam niste Ketonal? Pentru durere? intreba Odette taindu-i vorbele.
Boyd incepu sa protesteze, fiind usor confuz, spunand ca nu il mai durea nimic.
-Ba da, te doare piciorul spuse Odette insfacand bastonul lui House tragandu-i una peste piciorul stang facandu-l sa urle de durere.
House si Bell tasnira amandoi in picioare incercand sa-l faca sa taca.
-Ti-ai iesit complet din minti? intreba House pe un ton usor admirativ.
Odette isi lua repede apararea spunandu-i ca Dumnezeu incercase cumva sa o anunte ca Boyd avea un purice pe picior iar misiunea ei era de a omora puricele, sau ca probabil vroia sa ii spuna doar sa aiba grija de Boyd pentru a nu pati nimic dar era prea prost semnalul si intelesese totul pe dos.