Cheese is the Devil's Plaything

[Bell Evans]

• Tanarul se uita la toti cu o fata ingrijorata, lucru ce o facu pe Bell sa se amuze.
  "-Sa inteleg ca Dumnezeu te-a anuntat deja ca te vom chinui indelung pentru darul tau special, nu?" intreba ea, apropiindu-se de pat. Arunca o privire asupra perfuziilor cu solutie salina si se uita pret de cateva clipe si la el. Era palid si transpirat. "Hmm, nu are febra" afirma Bell, intorcandu-se din nou spre ei.
  
  Si totusi era palid si continua sa abereze despre Dumnezeu si despre cat de util ii era acel dar.
  "-Iar voi doi - ar trebui sa renuntati la certurile care va macina" murmura pacientul, privindu-i pe Cameron si Foreman. Ea facu ochii mari, aproape socata. House insa clatina usor din cap, cu un suras ironic.
  
  "-Te bazezi pe analiza si pe cum se comporta oamenii din jurul tau. Pun pariu ca faza cu Dumnezeu e o simpla farsa" remarca el, linistit. "Domnisoara Bell, ai putea sa ne dai niste sugestii in ceea ce priveste sursele acestui dar?" continua House, intorcandu-se spre ea din nou.
  
  Tanara incepu sa vorbeasca despre metastaze, cancer sau o posibila tumora pe creier.
  
  "-Micuta mea londoneza" admise el, aparent mandru. Se ridica insa din scaunul unde statuse inca de la inceput si se intoarse spre cei trei. "Aduceti-mi rezultatele analizelor pana cand nu moare asta spunand ca Dumnezeu il cheama la el pentru ca pe pamant sunt prea multi idioti care nu stiu sa-l trateze. Iar voi doua, veniti cu mine". Bell il urma in liniste, curioasa. Se intoarsera in biroul lui si asteptara in liniste. "OOOO DAAA!" urla House brusc, facandu-le sa tresara. Aproape sarise de pe scaun. "Cee? Va testez rezistenta la stres!" mormai el, linistit.