Those lost memories...

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel privi uimit la vrajitoare, incercand din rasputeri sa nu se duca sa o imbratiseze si sa-i spuna ca toata tevatura asta era doar o greseala sau o urmare a unei greseli pe care o facuse el. Era insa destul de deprimat incat sa excluda acest mod de a actiona, asa ca se multumi sa o priveasca bland, dar cu o urma de mustrare, asa cum privesti un copil rasfatat.

"Veronique Alys Dupont, martor, refuz de a oferi date de contact, a se cerceta un eventual cazier." incepu baiatul sa dicteze, privind cum pana magica isi facea repede si minutios treaba, scotand sunete la intalnirea cu hartia.

Nu stia nici el de ce face asta. Poate pentru ca renuntase la prietenia lor si acum voia sa faca totul ca si cum n-ar fi existat nicio prietenie. Totusi, asta era de acum o chestie personala, mai ales faptul ca o luase exact pe ea martor. Singura explicatie plauzibila era una de neacceptat si pe care avea sa o respinga inca dinainte sa ii ajunga in minte.