Secretul Ariadnei

[Bell Evans]

• Facu ochii mari, indreptandu-si privirile spre Sal; acesta o privi linistit, iar tanara se ridica cu miscari atente. Nu stia daca ar fi incercat sa o ia la fuga, sau pe jos era prea rece ca sa mai ramana intinsa acolo. Sau poate parea vulnerabila in fata lor si nu voia asta - zeci de variante incepura sa i se invarta tinerei prin minte.
  
  "-Nu e adevarat" sopti Kayla, cu vocea ragusita. Parea extenuata, lucru ce ii sporea increderea in afirmatia tanarului. Daca intradevar era un om-lup, puteau avea probleme mari. Se ridica la randul sau, apropiindu-se de Salathiel. Kayla ii privi pe amandoi cu oarecare teama, dupa care ofta zgomotos.
  
  "-E in regula, poti sa spui adevarul" murmura Bell, cu un glas bland si jos; stia ca risca sa fie luata de fraiera - cum i se mai intamplase de atat de multe alte ori. Oamenii buni erau mereu prostiti, dar asta nu o facuse niciodata sa se comporte altfel. Nu putea sa fie scorpia rece si rea, careia sa nu-i pese de nimic si sa nu dea doi bani pe nimeni.
  
  "-Nu a fost vina mea..am fost muscata de un varcolac cu cativa ani in urma" incepu Kayla, dar un alt urlet ii intrerupse micul discurs. Bell si Sal se uitara unul la altul, iar tanara ofta.