Those lost memories...

[Salathiel Donnerkrieg]

Ramase incremenit, asteptand parca pe altcineva sa il convinga ca viperina nu spusese ceea ce spusese si mai ales , o Doamne!, ca nu se uita la el cu ochii aceia. Ii aminteau prea mult de intamplarile prin care trecusera impreuna si ii secau orice putere de a-si mentine raceala si distantarea. Intr-un tarziu vorbi, cu o voce joasa si calma, asa cum mai vorbea uneori doar cu copiii aflati in cine stie ce situatie grea.

"Nu vreau sa-ti fac niciun rau Ronnie. Probabil doar cautam motive sa stiu ce mai e cu tine. Scuza-ma te rog..."

Se ridica absent, cu ochii in gol, si porni spre locul sau. Vinul se racise, dar ce mai conta, probabil avea sa stranga cana in mana pana cioburile sparte aveau sa i se infinga in piele si sa ii inunde corpul cu durerea ce putea sa-i alunge gandurile.