Smells Like Teen Spirit

[Bell Evans]

• "-Esti geniala, Dess" remarca Bell, luand-o la fuga; nu alerga nici in directia din care venisera, adica inapoi spre castel, nici din partea de unde soseau armatele de paianjeni. Nu era prea sigura daca mergea unde trebuia, dar nu avea prea mari griji in ceea ce privea stanga sau dreapta. Trebuia sa-si salveze viata. Se impiedica insa de o buturuga mica si cazu, lovind cu palmele pamantul inghetat; isi simti genunchii pulsand dureros, dar se ridica si continua sa alerge la fel de panicata ca la inceput. Nu fusese niciodata buna la asta. Echilibrul ei ramasese la fel de jalnic.
  
  "-Si..cat..o..mai..tinem asa?" intreba ea, printre gafaieli.
  
  Daca s-ar fi oprit sa-i infrunte, probabil si-ar fi semnat singura declaratia la moarte; poate totusi nu erau chiar atat de multi. Arunca o privire peste umar si se ingrozi de-a dreptul. Ba da, erau multi - erau chiar foarte multi.
  
  Se gandi sa foloseasca pelerina invizibila pe care o avea intr-un buzunar la piept, ascunsa in faldurile robei. Dar nu era prea sigura daca ar fi avut succes; paianjenii puteau totusi sa le simta sau sa le miroase. Deci nu, nu era tocmai cea mai buna solutie. Fuga parea mult mai rezonabila - desi nu stia cat o mai putea tine asa.