Where I stood

[Bell Evans]

• Ridica usor din umeri si un zambet imens ii inflori pe chip; se intampla mereu asa cand vorbea despre parintii sau fratii ei. Isi iubea familia, mai mult ca orice altceva pe lume.
  
  "-Am sange semi-pur" sopti ea, putin confuza. Spera sa nu o deranjase asta; auzise multe despre gandirea Viperinilor in ceea ce privea tipul de sange. "Mama e vrajitoare, iar tata Incuiat. Si am o sora geamana, Rose - dar a plecat de la Hogwarts de cativa ani si o sora cu un an mai mica, Shayera - cred ca o stii" chicoti Bells. "Iar Nate e fratele meu mai mic, la anul va veni si el la Hogwarts" sfarsi tanara.
  
  Abia astepta ca Nate sa soseasca si el la castel; nu avea sa se mai simta atat de singura. El reusea mereu sa o inveseleasca prin inocenta si copilul din el. Dupa ce Rose plecase, ei doi fusesera cei care suferisera mai mult ca oricine; ei fusesera cei mai apropiati de ea. Si totusi, timpul reusise sa mai vindece si din acea rana.
  
  "-Dar tu?" murmura Bells, ridicandu-si privirile. "Randul tau" remarca ea, cateva clipe mai tarziu.