Secretul Ariadnei

[Bell Evans]

• "-Dar e imposibil" sopti ea, facand ochii mari; nu scria nicaieri ca daca aplicai Imperio! asupra unui om-lup nu avea sa functioneze. Spera doar ca Salathiel sa se insele, pentru ca altfel erau cam pierduti.
  
  Urletul ii strapunse timpanele cu o violenta acerba, facand-o sa inchida ochii si sa stranga si mai tare degetele in jurul baghetei. Fata se transforma in urmatoarele clipe complet, aparand in fata lor ca un varcolac de talie medie, cu blana zbarlita de o culoare cenusie. Nu mai vazuse niciodata o femeie varcolac - era ceva complet nou pentru ea. Si totusi, nu erau diferente chiar atat de considerabile. Poate doar statura ceva mai mica.
  
  In timpul in care o analiza continua sa tina bagheta intinsa, avand control asupra farmecului; se ruga doar sa functioneze. Ii porunci sa se indeparteze de ei si spre surprinderea ei, Kayla facu cativa pasi in spate. Fosta cercetasa ofta aproape usurata, cu un mic zambet pe chip. Macar atat - dupa ce ca erau blocati intr-un labirint stupid.
  
  O lumina palida inconjura insa curand intreaga portiune unde se aflau; isi ridica privirile si observa luna, ca o imensitate de argint pe fundalul pictat cu cerneala al vazduhului. Farmecul ceda, iar varcolacul marai aparent incomodat. Mai aflase ceva nou - blestemul de neiertat nu functiona asupra oamenilor-lup. Super, asta e de retinut! isi spuse ea in gand. Mai erau probabil doar cateva clipe pana cand Kayla avea sa se napusteasca asupra lor.