Keep calm and change everything

[Georgia Harris]

Odata ajunse sus, in dormitorul Georgyei, ramasese decat o singura problema: Unde pusese fata pachetul? Georgya simti cum picioarele ii se inmoaie si o infrigurare apasatoare ii ridica fiecare fir de par, infliltrandu'se in profunzimea fiecarui muschi din corp. Trebuia sa gaseasca acel lucru cat mai repede cu putinta. Daca nu, soartoa atator oameni, printre care si ea era pusa complet in pericol.
- Unde poate fi?? Des, ajuta'ma te rog! spuse fata pierduta.
Dupa indelungi cautari in toate locurile in care s'ar fi gandit cineva sa caute si in cele in care nu s'ar fi gandit nimeni, fata se gandi din ce in ce mai mult la ideea de a abandona cautarile. Nu era niciun pachet! Unde putea fi? Isi pierdusera timpul cu cautari fara rost. Isi amintea foarte bine ca nu'l pusese intr'un loc special, nu avea nici motive sa'l ascunda.
- Des, cred ca va trebui sa renunt...Asta e! Cateodata norocul lipseste din viata, atunci ea se aseamana cu un trangafiri fara contur, oricat ai vrea sa intelegi ce vrea sa reprezinte vezi decat o multitudine de pete care se unesc in doua culori: verde si rosu. spuse Cercetasa oftand.
Se aseza apoi pe pat. Se uita dezamagita in jur apoi in ochi lui Desiree. Era ca si cum si petrecuse jumatate din viata urcand treptele unei scari de lemn inaltata in neant, si cand in sfarsit ajunsese la ultima scara, inainte de asi putea aminti ca intr'o jumatate de viata lemnul putrezeste, ultima treapta se franse sub picioarele ei lasand'o sa cada poate chiar mai jos decat fusese. Asta era ceea ce numea "Scara sperantei", iar acum se afla pe treapta -100.
-Stai jos, Des! isi indemna prietena.
Apoi se uita din reflex in locul liber din dreapta sa. Se uita apoi din ce in ce mai atent, urmand ca instarsit sa tasneasca se pe pat. Se duse si se uita in acel loc apoi incepu dea la o parte asternutul si tot restul, apoi chinuindu'se sa ridice salteaua. Dintr'o data lasa salteaua jos, se inroarse pe Desiree, cu o pivire afectata, pierduta, ca cea a unui om care incearca sa atinga profunzimi ale ceva ce minetea lui nu va fi capabila niciodata sa intelega nici macar per ansamblu. Apoi se napusti ca si cuprinsa de nebunie spre fata care state langa ea, neintelegand ce se intampla, o stranse in brate cat putu de tare, chiar o ridica de cateva ori razand.
-Uite, Des, uite! exclama ea, aratandu'i pachetelul de piele maronie pe care il tinea in mana.
Fara sa aspeptete ca fata sa poata zice ceva, Georgya desfacu grabita amalajul. Cand vazu ce este inauntru amuti. Dintre bucatile de piele ranite de lupta fetei contratimp se vedea ceva ce lumina intreaga incapere. Dupa ce scoase obiectul afara nu mai era nici o indioala ce este. Un colier lung cu medalionul sub forma unei bufnite in zbor lumina besna intrebarilor inca fara raspuns ce pluteau prin dormitor. Incepand sa examnineze bufnita, fata obsera ca una dinte ghiarele micute, era argintie, desi intregul colier era din arul. Acesta era 'cheia'. Fata invarti de ea, dar nimic. La sugestia lui Des, Georgya trase usor. Din interiorul bufnitei scoase un ac subtire si stalucitor de argint.
-Hmm...