Smells Like Teen Spirit

[Bell Evans]

• Bell facu ochii mari, aproape intrand in Hagrid; se panica brusc, incercand sa caute o explicatie buna pentru faptul ca erau acolo in miez de noapte. Nu reusi insa sa gaseasca nimic prea bun - si plauzibil in acelasi timp. Asa ca se rezuma sa taca. Mai mult ca sigur avea sa urmeze o morala buna - de parca nu fusese suficienta panica cu paianjenii. Ii venea sa urle la el pentru ca avea grija de asemenea creaturi. Ce om intreg la cap ar fi tinut ca animale de companie niste acromantule? Un zambet ironic ii fulgera pe chip - Hagrid nu era tocmai modelul pentru oamenii normali.
  
  "-Putem intra inauntru macar? Sunt congelata" bombani Bells, iar Hagrid o privi putin dezorientat; le facu insa semn sa intre in coliba sa si inchise usa in urma lui. "Multumim" sopti fosta cercetasa, tremurand din toate incheieturile. Casuta lui era mai aproape decat castelul, asa ca nu mai statu pe ganduri.
  
  Era atat de cald acolo incat curand isi dezbraca roba, analizand tacticos zgarieturile de pe fata; proabil nici chipul nu scapase mai usor - ale naibii ramuri ascutite. Aproape isi facea juraminte mentale in care isi promitea ca nu avea sa mai calce prea curand prin Padure. Nu degeaba se numea Interzisa si nici ea nu mai era un copil curios si inconstient.