It's not me, it's you

[Bell Evans]

• Bell aproba incetisor din cap si zambi; chiar spera ca unul din ei sa propuna acel loc. Nu pentru ca le-ar fi urat pe celelalte, dar nu se simtea tocmai bine; erau niste baruri ciudate, pline de oameni dubiosi. Prefera caldura de la Trei Maturi si gustul bun al unei Beri-Zero. Nu mai fusese acolo de secole.
  
  Incepura sa mearga cu pasi mici spre cafeneaua care deja se vedea intr-un capat al Aleei; ajunsera curand in fata ei iar cele doua intrara primele, urmate indeaproape de Lucas. Era ciudat cum nimeni nu spunea nimic - insa nu o deranja. Fusese intotdeauna o fiinta tacuta, care prefera sa-i lase pe ceilalti sa vorbeasca in timp ce ea se afunda in propriile ganduri. De data aceasta o cuprinse un sir de amintiri legate de Alice - nu se mai intalnise de ceva timp cu ea; spera sa o gaseasca de serviciu, dar cand cealalta tanara care lucra acolo veni sa le ia comanda fu cuprinsa de dezamagire. Planuia deja ca a doua zi de dimineata sa ii faca o vizita.
  
  "-Eu vreau o bere-zero" murmura Bells, observand tacerea celor doi.