Secretul Ariadnei

[Salathiel Donnerkrieg]

"Nu mai e nimeni aici. Nici n-a fost. Era trecutul meu doar, Bells."
O auzea undeva departe pe Bell, dar nu era sigur daca fata spunea ceva sau doar murmura un cantec lin. Dorea sa inchida ochii, dar se straduia sa ii tina in continuare larg deschisi. Porni inainte, cautand cu mana zidurile si cu privirea drumul pe care ajunsesera aici. Dupa cateva secunde reusi sa mearga pe picioarele lui si ajunse langa spatiul in care ii aruncase blestemul lui Gregorovitch.
Zambind, intinse mana spre Bell si o privi rugator. Nu prea mai avea puterea de a face vreo vraja, asa ca ea trebuia sa incheie toata icapcana asta idioata. Ii intinse bagheta, aproape tremurand.