O zi interesanta

[Effy K. Dietrich]

• Elisabeth privi oarecum dezamăgită cerul lipsit de nori , în timp ce o strâmbătură i se contura pe chip. Nu-i plăcea acea seninătate a văzduhului, pentru că asta însemna că nu va ninge prea curând. Ce-i drept, încă mai era ceva zăpadă în juru-i , cât să întreţită acea atmosferă de iarnă, dar pentru ea nu ajungea. Nu-şi putea imagina acest anotimp fără troiene de zăpadă înconjurând-o, oameni de zăpadă speriind-o în escapadele nocturne sau râsete ale elevilor în timp ce încercau să scape de sub asediul cu bulgări . Lăsă un oftat să i se strecoare printre buze şi
  
  Îşi plecă privirea azurie înapoi spre sat , uitându-se uşor confuză în jur. Oamenii mergeau grăbiţi în jurul ei, cu feţele schimonosite de seriozitate şi apăsare. Chiar se mira cum de nu dăduse nimeni peste ea, din moment ce în mijlocul acelei mulţimi agitate se oprise ca o statuie şi privise absentă cerul. Îşi roti ochii în jurul ei, uşor amuzată de ceea ce vedea, sau uneori interesantă de lucrurile din vitrinele magazinelor , în căutarea unui chip cunoscut. Se încruntă uşor atunci când zări mai la îndepărtare nişte feţe familiare şi porni înspre ele cu paşi mici şi lejeri.
  
  " 'Neaţa fetelor!" Le salută aceasta pe Desiree şi Evelina, cu un zâmbet senin conturat pe chip.