It's not me, it's you

[Bell Evans]

• "-Cercetasi" raspunse tanara, ridicandu-si privirile.
  
  Se uita la el putin dezorientata; de obicei nu raspundea intrebarilor puse de un strain. Pana la urma, asta era - il cunoscusera cu doar cateva minute in urma. Dar ceva in interiorul sau ii spunea ca Lucas era diferit; nu doar tipicul persoanei de interes, care voia doar sa faca rau si sa te doboare la pamant daca tu te simteai bine.
  
  Isi aminti cu melancolie prima zi la castel; ceremonia de sortare, masa de apoi si noaptea nedormita petrecuta cu Rose in noua lor camera. Isi aminti si ezitarea Jobenului, intre Ochi-de-Soim si Cercetasi; totusi, alesese cercetasii. Dar nu stia de ce; mama sa fusese in cealalta casa si se asteptasera toti ca Bell sa pice si ea acolo. Rose totusi fusese sortata din prima la Cercetasi; lucru ce nu mira pe nimeni. Bell insa nu era tocmai cea mai curajoasa persoana; de asta se mirara unii. In schimb, era loiala si la locul sau. Probabil de asta insistase Jobenul asupra Cercetasilor.
  
  "-Cand ati fost sortati..Jobenul a ezitat in ceea ce priveste casa unde v-a trimis?" intreba ea, cuprinsa brusc de curiozitate. Stia ca erau destul de rare cazurile, iar ea fusese o exceptie.