let it snow with screams

[Astrid Eir Osmund]

• Zambi cand baiatul o numi micuta pasare pentru ca acela era modul in care o descriau toti. Era vazuta ca un lucru fragil, poate un animal scump, ce trebuia sa stea mereu in colivia sa de aur din care n-avea cum sa evadeze. Fusese invatata de mica ceea ce era bine sa faca sau sa spuna si ce nu. Nu avusese niciodata parte de independenta si mereu ii fusese ingradita libertatea. Tocmai acel lucru il aprecia la Victor, libertatea lui. Nu prea parea sa-i pese de ce ce intampla in jurul sau si probabil nu avea nici cea mai neinsemnata urma de remuscare cand cineva ii critica comportamentul. Ea, insa, traia mereu intrebandu-se dar daca... Nu fusese niciodata in stare sa faca ce-si dorea pentru ca mereu era prea preocupata intrebandu-se ce ar fi putut spune cei din jurul sau daca chiar isi urma visurile.
  
  'Multumesc' spuse intr-un sfarsit si incepu sa se joace usor cu degetele in palma baiatului. Nu mai avea de gand sa fie bantuita de acea intrebare.