let it snow with screams

[Astrid Eir Osmund]

• Isi retrase mana si si-o puse in poala, iar apoi isi intoarse privirea catre fereastra. Nu se simtea tocmai in largul sau, iar intrebarea baiatului o facu sa se intrebe daca intetile sale intiale mai aveau vreun rost in a fi puse in aplicare. Nu intelegea de ce tocmai el i-ar fi pus o astfel de intrebare. Tocmai el dintre toti care parea sa o inteleaga, pana in acel punct.
  
  'Nu sunt prietenoasa. Nu-mi plac oamenii. Mereu am fost respinsa de cei din jurul meu si mereu voi fi. Poate tie nu-ti pasa ca n-am sange pur. Dar, sincer vorbind, esti singurul' spuse viperina uitandu-se la mainile sale ce i se odihneau acum in poala. Cartea era abandonata pe masa, iar ceaiul i se racise. Realizase ca iesise din acea stare de visare in care totul i se parea minunat si se trezise la realitatea ce-i zdrobise din nou visele si o facuse sa regrete ca se gandise chiar si pentru o secunda ca totul ar fi putut diferit. Credeam ca ai sa intelegi, spuse in gand fiind prea speriata ca sa-si verbalizeze cuvintele.