sweet dreams

[Isolde du Maurier]

• Se inchise intr-o camera micuta, enervata si obosita de atata galagie si agitatie. Totul era mult prea mult pentru ea, si simtea ca avea sa se prabuseasca in curand daca toata acea zarva nu se termina. Insa, din nefericire, isi auzi numele strigat, si fu nevoita sa iasa, pentur a vedea de cine stie ce pacienti nabadaiosi. Uneori chiar regreta ca se angajase aici. Intra tematoare in camera, oftand anevoie, si inaintand spre masa. Recunoscu imediat pe cel care statea intins acolo, inconstient, si isi duse o mana la gura.
  "Oh Doamne, dar nu se mai termina odata ziua asta?", intreba ea in soapta, nestiind ce sa faca. Nimeni nu o mai baga acum in seama, si nici o vindecatoare nu-i dadea vreun ordin, sau macar sa-i adreseze un cuvant.