let it snow with screams

[Astrid Eir Osmund]

• Acela era primul sau sarut. Nu-si imaginase niciodata ca un moment atat de neprevazut s-ar fi putut transforma vreodata in cel mai perfect lucru. Nici nu-i venea sa creada ca ca se trezise in acea de dimineata si, pentru prima data in ultimii doi ani, acceptase sa plece cu colegii sai in Hogmeade. Desigur, se despartise rapid de ei si se bucurase enorm cand gasise ceainaria. Crezuse ca in sfarsit ar fi putut sa-si puna ordine in ganduri si sa-si citeasca cartea in liniste, dar se parea ca universul avusese alt plan pentru ea. Nu crezuse niciodata ca primul sau sarut sa decurga in acel mod si nici nu se asteptase ca ea sa faca primul pas.
  
  Incepu sa tremure pentru ca o voce din mintea sa ii repeta ca ceea ce facea era gresit. Nu intelegea ce ar fi putut sa fie in neregula, dar nu se simtise niciodata mai bine. Vroia sa pastreze pentru totdeauna acea clipa, dar, treptat, lumea din jurul sau revenise la ceea ce fusese. Oamenii apareau incetul cu incetul din ceata, iar vocile lor putea fi auzite din nou. Se desprinse din sarut lent si ii arunca o privire lui Victor cand capetele lor erau din nou unul in fata celuilalt, dar nu se atingeau. Ii dadu drumul la par fara sa-l raneasca, iar apoi arunca o privire in jurul sau. Impotriva a ceea ce credea ea, nimeni nu era atent la sarutul lor. Toti erau precupati cu persoanele de langa ei. Usurata isi intoarse capul, dar nu-i mai comfrunta privirea baiatului, ci si-o pleca din nou catre podea.